Istoricul ozonoterapiei

Ozonul a fost descoperit, in 1840, de Schonbein, si a fost folosit peste 160 ani pentru purificarea apei si tratarea pacientilor. De la inceputul secolului orase mari din Europa au folosit ozonul pentru a purifica rezerva de apa. Centrul de tratare a apei a Los Angelesului foloseste ozonul, si e cel mai mare centru din lume. Majoritatea piscilelor din Europa folosesc mai degraba ozon decat clor (clorul gazos e arma de distrugere in masa) pentru purificarea apei. Se stie de cel putin 100 de ani ca ozonul e un germicid puternic prin faptul ca omoara aproape instantaneu practic toate virusurile, bacteriile, toti fungii, parazitii, mucegaiurile, cancerul, etc. Se stie ca oxideaza aproape toate chimicalele facute de om.

Istoricul ozonoterapiei începe în 1896 când renumitul cercetător Nikola Tesla a brevetat în SUA primul generator de ozon medical „Raza violetă”. El organizează propria companie care se ocupă de cercetări şi de perfecţionarea aparaturii pentru obţinerea ozonului medicinal. La începutul secolului XX, în SUA aproape fiecare magazin de parfumerie era dotat cu un generator de ozon, devine foarte popular uleiul de masline ozonificat „Glucozon”. În aceiaşi perioadă în Germania încep primele studii referitoare la ozonoterapie. Medicul german A. Wolff în timpul Primului război mondial (1916) foloseşte cu succes ozonul în chirurgia de campanie pentru tratamentul plăgilor infectate. Laquer şi Solvatini, Dj. Stoker ( Londra 1933) folosesc ozonul în tratamentul unor afecţiuni pulmonare astm bronşic, TBC etc. Medicul german E. A. Fisch foloseşte ozonul în practica stomatologică. În anii 40 medicul Robert Mayer pentru prima dată utillizează ozonul în pediatrie, peste patruzeci de ani el va expune experienţa sa în monografia „Utilizarea medicală a ozonului”. 1961 – Hans Wolff introduce tehnica autohemoterapiei cu ozon (mari şi mici). Anii 70-80 ai secolului XX – rapoarte despre folosirea ozonului în medicină estetică, ortopedie şi reumatologie. În 1987 profesorii germani Renate Viebahn şi Zigfrid Rilling – Preşedintele societăţii germane de ozonoterapie publica primul manual de ozonoterapie unde sunt prezentate protocoalele de tratament pentru aproape 100 de defecţiuni. În 1988 Freberg şi Carpendale demonstrează efectul antiviral al ozonului asupra virusului SIDA. Studii recente demonstrează eficienţa faptul că administrarea ozonului creşte substanţial intervalul dintre puseele acute ale sclerozei multiple şi poliartrită reumatoidă (Simonetti 2004), scade rezistenţa la radio-chimioterapie (Clavo 2004). În prezent ozonoterapia este pe larg folosită în SUA, Canada, Germania, Rusia, Ucraina, Suedia, Italia, Spania, Brazilia, Cuba, Mexic şi alte ţări.

Pornind de la faptul ca la originea oricarei afectiuni se afla oxigenarea insuficienta la nivel celular, tratamentul bazat pe un amestec de oxigen si ozon face „reparatia” din interior, reducind zona afectata si inflamatia.

Ozonoterapia este o metodă de tratament nemedicamentos ce folosește un amestec de oxigen și ozon, O2/O3, ( ozon medical).

Terapia cu ozon se bazeaza pe instabilitatea sa. Atomul in plus care formeaza O3 se poate desprinde si se poate combina cu alte molecule, oxidandu-le. Procesul dureaza de obicei cam o ora. Are efect asupra toxinelor, virusurilor, bacteriilor, mucegaiurilor, fungilor si celulelor canceroase. Spre exemplu, atomul de oxigen in plus se poate combina cu monixidul de carbon (CO1) si il poate transforma in dioxid de carbon (CO2). Corpul nu stie cum sa elimine monoxidul de carbon, care te va omori daca primesti suficient, dar stie cum sa lucreze cu dioxidul de carbon, pe care il va elimina.